…sa fie anatema!

prima si ultima in cetatea Tg Mures, a doua pe o ploaie marunta in Brasov, si prima de jos cu noii mei dinti irezistibil in Sighisoara :D 

Am strivit un melc aseara,

dupa ploaie.

Mi-a taiat cu cochilia

talpa de cauciuc

si s-a mutat acolo de parca

mi-a placut vreodata sa-l calc!

azi a fost o zi buna, chiar daca n-am prins tramvaiul nou achizitionat de primarie, si am mers aproape degeaba undeva, si n-am gasit pe cine cautam, si e a doua oara cand scriu despre “azi”, pentru ca nu s-a salvat mai devreme, si chiar daca am cutreierat mult sa gasesc susan, azi am umblat desculta in curtea facultatii, pana profesorul mi-a zis ca nu ne tine mult la curs si am mers, azi m-am umplut de praf in atelier si am ras de nisipurile mele colorate care nu se lipesc cum vreau, azi am gasit susan, si am ascultat muzica la casetofonul vechi ce mai are o singura intensitate la volum…si dimineata totul era verde de tot pentru ca plouase ieri…si azi am desprins cornuletele cu gem din tava si le-am invartit in zahar praf, si azi am senzatia ca inca mai ploua…

Stiam de la inceput ca Sarpele e simbol al pacatului, inca din gradina Eden, cand Satana a ales sa se intrupeze in el…n-am inteles multe vreme de ce in Vechiul Testament, Dumnezeu ii cere lui Moise sa faca un sarpe de arama care, simbolizandu-l pe Isus pe cruce sa aduca vindecarea celor ce cred privind la el. De ce simbolul pacatului sa-L reprezinte pe cel ce e neprihanirea?

Dar am aflat…pe Cruce El nu mai era simbol al neprihanirii…devenise, conform planului de mantuire, simbol al pacatelor noastre pe care Le purta sa ne aduca mantuire, vindecare. Si Tatal, si-a intors fata de la pacatul meu care era luat de Cel fara prihana…ce tristete ar trebui sa ne produca acest gand.

Daca tot ne amintim de Invierea Lui, poate aspectul asta va face sa privim lucrurile mai profund decat o facem cu mielul si ouale rosii.

Era spre dimineata cand m-am trezit speriata de senzatia dureros de persistenta ca nu mai esti. Am inceput sa te caut, cu mainile in jur. Aproape plangand si fara sens loveam peretele, atingeam cu palma cearceaful, dar chiar nu erai…erau doar perne. Doar perne si parca eu trezita pe o bucata de gheata plutitoare intr-un ocean rece si imens, iar departe, din ce in ce mai departe conturul formei tale atat de dragi si cunoscute. Apoi s-a intamplat: intr-o clipa de constienta mi-am amintit: te lasasem la incarcat aseara.

Ma las despovarata pe pernele ravasite…oceanul rece a disparut, mainile s-au linistit, ramane doar siguranta ca in curand, am sa-ti aud glasul trezindu-ma.

La gradina zoo nu mai sunt maimute. Acum scriu despre zoo de-adevaratelea…nu mai sunt maimute galagioase care te ignora. e gol…exista multi porumbei, rate, gaste, cai si un pitbull intr-o cusca, deci cam tot ce vezi in gradina bunicii care are pitbull.

Ce nu-mi mai aminteam e pasarea Emu, care se plimba, in acelasi tarc cu oile, de-a lungul gardului…pleca, venea, pleca, venea, ma mir ca picioarele-i subtiri o sustineau cu atata mecanizare, dar parca punea la cale marea evadare…

Ce mi-a placut e vulturul plesuv…cum sa nu-ti placa atitudinea lui plictisista si spatele impunator pe care ti-l arata?? cu el nu m-am mai simtit la zoo.

Cei mai fericiti de noi au fost cobaii…adunati toti la gardulet pareau mult prea multi, dar tinand cont ca au gene comune cu soarecii probabil erau prea putini…

Paunii nu si-au desfacut aripile. Ursii n-au ridicat capul. Porumbeii erau in custile cu iepuri, gaini, pauni -un fel de laitmotiv. Iar intrarea n-a fost scumpa…

te imping!!!

multumesc, multumesc!!

dati pe google: rush hour train japan

sau: http://www.chilloutzone.de/files/08040701.html

deci, te imping?