ieri. 2009.

Ieri, 15.06.2009 am avut o seară minunată şi realizând formalismul asta sper la un ieri. 2009 de acelaşi fel şi încă mai are vreme să facă în aşa fel.

Minunată aşadar pentru că am primit o moştenire…l-am ascultat pe Dan Puric  la Oradea vorbind despre omul frumos şi am avut o revelaţie. Deşi întotdeauna am avut o părere clară (întotdeauna de când o am adica )  despre frumos, mi-am dat seama ca e mult mai mult deasupra…şi ce ştiam e puţin, mai trebuie să urc şi oare spre care galaxie trebuie s-o fac să-i înteleg frumosului nemărginirea? Aş zice Orion.

Entuziasmant că sala a fost arhiplină, DA, şi s-a vorbit doar despre omul frumos…probabil plină cu 2 ore înainte şi cu siguranţă încă plină, sau cel puţin eu de acolo scriu…

Mă întreb de ce autografele se dau pe prima pagină, când moştenirile se semnează la sfarşit?

Mă întreb de ce e important titlul, când adevaratele întrebari trebuie să ţi le pui singur, la sfarşit…

Si totuşi, s-ar putea să mă înşel şi la final să fie loc de semnătura mea de fapt…citit. inteles. de acord. pus sub duşumea

Apoi am ascultat recitate la statuia-i, poezii de Eminescu. A fost minunat, lipsea doar luna şi curajul de-a sta întinsă sub teii înfloriţi de lângă. Dar a fost perfect.

Apoi am mers acasă. Pe jos. M-ai văzut?

Numere

…telefoane, adrese, parole, conturi, ore, minute, distanţe, rezultate, placute de înmatriculare, aniversări şi serii de acte, note, numere la pantof, sutiene şi pantaloni, numărul ouălor pentru un blat de prajitură, numărul zilelor pe lună, numarul iubiţilor sau a statelor membre U.E., număr de colegi, profesori, scari până la apartament, bani avuţi sau necesari, numere de autobuze si de scaune libere in biserici, numar de ore de somn, zile de concediu pe an, întârzieri, centimetri în plus, kilometraj, calorii…dintre atatea numere de retinut, ce număr sunt eu şi cine mi-l stie pe dinafară??

Legatură între binoclu şi pătrunjel

Sub forma dialogului de la etajul 4 între mine şi mami:

- Mirelaaaaa!?

-DA?

- Unde-i binoclul nostru?

- În lada colţarului

….[tacere câteva minute]….

- L-ai găsit?

- Da, dar nu mi-a fost de ajutor.

- La ce-ţi trebuia?

- Să văd dacă a ieşit patrunjelul în grădină.

Spanac contemporan

Hibridizat şi modificat genetic, fără vlagă, aşa că, un bărbat nu devine mai puternic:

-dacă  câştigă pariuri sportive

- dacă nu iubeşte pisicile

- dacă are multe “friends” în Hi5

-dacă renunţă la părul de pe piept

-conduce cu o mană pe geam

- claxonand fete pe margine

…

to be continued

Maternitate

Din părul tău alb şi-au găsit vieţi culoare.

Cu mâinile tale firave au pornit oameni să umble viteaz.

De sub paşii tăi apăsaţi au izvorât vlăstare, râuri şi speranţe împlinite.

Cu  numele tău au început poveşti şi amintiri şi vise.

Prin ochii tăi se văd moşteniri lăsate deplin şi pentru veşnicie.

Din tine.

Cu tine.

Mi-am pierdut o batistuţă, n-am pierdut nimic

Mi-am pierdut o batistuţă, mă bate mămica, cine’o află să mi-o deie şi-i sărut guriţa!

întrebări: ce batistă e aia care să merite un asemenea efort în căutare?

ce fel de mamă e aia care îşi bate fata, dacă îşi pierde o batistuţa…?

ce fel de copilă sărută pe gura un necunoscut pentru o amărâtă de batistă?

şi ce fel de minte poate inventa un asemenea cântecel?

răspunsuri: -

menţiune: Eu dacă pierd o batistuţă, nu sărut pe nimeni daca o găseşte.

Lacul codrilor verde

LACUL

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.

Si au trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept.

Sa sarim în luntrea mica,
Îngânati de glas de ape,
Si sa scap din mâna cârma,
Si lopetile sa-mi scape; [...]

Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.

 

Am vizitat Lacul din poezia lui Eminescu, aproape de Ipoteşti, în pădure, la capăt de trepte vechi de poezie pe care le parcurgi încercând să-ţi aminteşti cât de multe versuri învăţate mai demult, se află Lacul visului unei iubiri de geniu…şi urci, în speranţa la fel de vie ca atunci, că el, Lacul, oferă gratis dragoste şi farmec. Şi parc-ascult şi parc-astept toate astea…

Şi dacă e vorba de trestii atunci e promiţător…sus, la capatul scărilor urcate, vezi multă trestie…de-a lung de maluri tot trestie…tot trestie. Ai face bine să-ţi pregătesti pieptul…ca apoi sa te dezumfli la loc…Azi lacul nu mai e albastru, azi lacul e trestie…Luntrea nu mai există (si nici n-ar mai avea loc), iar “nuferii galbeni” de ciuda parcă, stăteau toţi doar verzi. Lacul codrilor albastru? Poate doar Lacul verde, sau lacul codrilor cu semne albastre ce anunţă trasee spre izvor…spre un izvor fără apă cristalină sau măcar potabilă…

În zadar suspin…Lacul albastru încărcat cu nuferi galbeni rămâne poezie, la fel ca tot visul lui Eminescu, el începe când se termină realitatea…şi ar fi trebuit să ştiu asta încă de la prima treaptă!