…sa fie anatema!

se întunecă şi batranul stupar, tâmplar de meserie, refuză chemarea: hai acasă Jany baci că se întunecă, cu un imediat absorbit de lucrul său încetinit de vârstă.

acasă băiatul, nora şi nepotul aşteaptă îngrijoraţi: e 20:00, 21, 22. pornesc să-l caute. noapte luminoasă c-o lună minunată şi un frig aproape suportabil. el, bunicul, nicăieri.

căzut, pe un drum noroios aude glasuri ce-l caută, se apropie, se departează, nu poate spune nimic, e atât de sleit de puteri. apoi linişte. un câine care latră în sat şi amintirea vieţii lui…3 copii morţi, 3 copii care trăiesc, 8 nepoţi, o strănepoată, războiul, Dumnezeu, soţia plecată demult, spaima că nu-l vor găsi căutătorii, apoi iar Dumnezeu…

 când se luminează căutările reîncep. pe un drum rătăcit spre casă e găsit de un nepot. nimeni nu se gandea c’ar putea fi atat de departe, într-o direcţie atât de greşită. mort cu toiegele lăsate în urmă stătea un bătran.

aparent n-avem nici o legatură.

aparent murise singur.