ieri. 2009.

Ieri, 15.06.2009 am avut o seară minunată şi realizând formalismul asta sper la un ieri. 2009 de acelaşi fel şi încă mai are vreme să facă în aşa fel.

Minunată aşadar pentru că am primit o moştenire…l-am ascultat pe Dan Puric  la Oradea vorbind despre omul frumos şi am avut o revelaţie. Deşi întotdeauna am avut o părere clară (întotdeauna de când o am adica )  despre frumos, mi-am dat seama ca e mult mai mult deasupra…şi ce ştiam e puţin, mai trebuie să urc şi oare spre care galaxie trebuie s-o fac să-i înteleg frumosului nemărginirea? Aş zice Orion.

Entuziasmant că sala a fost arhiplină, DA, şi s-a vorbit doar despre omul frumos…probabil plină cu 2 ore înainte şi cu siguranţă încă plină, sau cel puţin eu de acolo scriu…

Mă întreb de ce autografele se dau pe prima pagină, când moştenirile se semnează la sfarşit?

Mă întreb de ce e important titlul, când adevaratele întrebari trebuie să ţi le pui singur, la sfarşit…

Si totuşi, s-ar putea să mă înşel şi la final să fie loc de semnătura mea de fapt…citit. inteles. de acord. pus sub duşumea

Apoi am ascultat recitate la statuia-i, poezii de Eminescu. A fost minunat, lipsea doar luna şi curajul de-a sta întinsă sub teii înfloriţi de lângă. Dar a fost perfect.

Apoi am mers acasă. Pe jos. M-ai văzut?