Conversatii
-Mie nu-mi spui NU!…
-Ba da.
-Mie nu-mi spui NU!…
-Ba da.
eu în bucătărie. mama trecând pe lângă camera mea, urlă:
-Mirela, de ce nu stingi becul când nu e nimeni la tine în camerăăăăă????
-mi-am lăsat acolo prietenii imaginari…
-să-şi imagineze că-i lumină!!!
Mai am 2 fraţi mai mari…diferenţa de vârstă e de câte un an între noi (aproximativ) deci eram toţi mici de fapt. De la ei…
Am invatat puterea alianţei: doi câte doi ne uitam insistent la cel de-al treilea fără să spunem nimic şi arătand cu degetul pana izbugnea în plans.
Am învatat cât că repetiţia e insuportabilă, chiar dacă e un verset din Biblie, îmi spuneau în fiecare zi: “Avem o soră micuţă, care n’are încă ţîţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni peţitorii?” Cânt Cânt 8:8
Am învaţat cât de impoartant e sa-ţi stii numele, să-ţi ştii identitatea. Dacă n-aş fi ştiut m-aş fi pierdut între cele peste 50 de porecle pe care mi le găsiseră de-a lungul copilariei mele: aksak, cognac, buha, musca, ghic, măruţ…
Am învaţat cat de bine e când părinţii nu fac diferenţe între copii.
Am învaţat să-i caut, chiar dacă mă respingeau (eram fată)
Am învăţat iubirea.
mama: nu stiu de ce iti place atât să mănanci cu furculiţa.
eu: s-a şi inventat înaintea lingurei.
mama: înseamnă că va dispărea mai repede.
şi-am continuat să mâncăm în tăcere.
azi ora 00:00 se-anunta moartea unui veteran de razboi…
plang. si pamantul imi fuge de sub picioare…am atatea intrebari fara raspuns si lucruri sa-mi reprosez. n-am confirmarea c-am sa-l mai vad vreodata…si miercuri am ascultat intrebarea: unde ti-e familia? nu m-am gandit la el.
DE CE n-ai mai stat cateva zile bunu? DE CE?? Te-as fi lasat sa pleci pana la urma…
m-am plimbat cu tati pe jos pe unde mi-am petrecut copilaria. si in jurul scolii unde am facut primele 2 clase. si pe sub castanii unde ma ducea in carca atunci cand veneam de la biserica.
azi e ziua lui. nu stiu ce sa scriu despre el. pentru ca el sunt eu. asa ca doar: la multi ani tata!