…sa fie anatema!

Am strivit un melc aseara,

dupa ploaie.

Mi-a taiat cu cochilia

talpa de cauciuc

si s-a mutat acolo de parca

mi-a placut vreodata sa-l calc!

Mesager cu armura de fier ruginită de-atâtea gânduri duse, fără răspuns..

Călător cu ochi de plumb bătătorit de-atâtea locuri nevăzute de-acasă.

Cu parul alb şi-ascunde sub aripi epitaful sculptat cu litere de mână.

L-am gonit. Venea de la tine?

Cărare pe fundul Mării Roşii

Valuri stăvilite de doua plase mari de peşte. Roase de apa.

Între ele o trecere de pietoni şi

Urmele paşilor mei.

De la mijloc, în sens invers

am doi ochi de-aceeasi culoare asezati intre fruntea mea ganditoare si fruntea ta descretita.

am doi ochi fara culoare ce plang si rad. sau doar plang.

am doi ochi albastri ce te privesc indeaproape si-si asteapta fiecare perechea.

am doi ochi ce se urasc pentru ca desi nu s-au vazut niciodata.

compusa, cu un alt titlu acolo,  pentru blogul unui prieten drag, Ciprian

curcubeu in forma de cutie cu margini aurite sta in fata mea.

caderi de pamant uscat cu aripi mari, nezburatoare imi rostesc adevaruri

memorial de drum carunt pe marmura cu rang de identificare, se inalta spre viitorul omului trecut.

scene de durere imbalsamand coroane de flori, fara lauri in ochii mei neiertatori.

Luminat in amurgul zilelor tale albastre cineva se indreapta spre eternitatea gandirilor in mare.

Oglindita in desertaciunea urmelor pasilor tai imi fac drum spre portul credintelor ca urias al dorintelor..

Deznadajduita intre apa si pulberea caselor mici astept sa-ntind mana spre ancora coborata aproape de inceputul zilelor Tale daruite uriasului asteptator. 

copil parasit ce crede ca doar lacrima lui e sarata. atat merita.

cazut de foame priveste in urma si vede ziua cand El statea pe Cruce

si vine sa-I guste si Lui lacrima. si nu-i dulce. nu-i nici macar sarata. si nu merita.

si cade din nou simtind ca n-a plans pentru ce trebuia niciodata.

ramane asa. pe lacrimi de sange.

indestulat.