…sa fie anatema!

Lumea nu stie decat sa se strambe in poze, astea abia le-am gasit.

azi. 23 mai 2008. mai bine tineam eu discursul

Libelula cu aripi roşii pe urmele şarpelui care se târăşte în direcţia stelei-cometă

Am prezentat la un examen lucrarea asta. Pictată de Joan Miro.

Îmi place Miro ca om. generos, liber, cu simţul umorului…mi-amintesc că-i priveam lucrările în muzee, mă opream o clipă şi zâmbeam. Râdeam alte ori. râdeam împreună. Întâlneam lumea stelelor şi-a insectelor fantastice în multe locuri, ca în lucrarea de mai sus. DA. îşi stergea pensula scufundată în culoare diluată direct pe pânză, sau aşternea o culoare groasă stergand-o apoi cu râvnă. Încearcă să vezi dacă ţie îţi iese…aparent e atat de simplu încât am sti oricare sa facem la fel. zâmbesc (altfel decât mai sus). nici o pata, nici un punct sau o culoare n-ar arata bine pusă altundeva.

Are darul de-a deschide un drum, spune el : într-un tablou ar trebui să se poată descoperi lucruri noi de fiecare dată când îl privim.

Azi ma aflu în lumea unde personaje principale sunt libelulele cu aripi roşii…în care stelele cometă sunt stabile, iar stelele nesemnificative. poezie. Iar şarpele are ochelari de cometa, cu putin roşu, din praful cazut de pe aripi de libelulă. Mâine ce-o să descopăr?

Iniţial eram tentată, la o analiză superficială, să spun că în cadrul artelor vizuale un corespondent al receptării senzoriale mai potrivit ar fi văzul, dar m-am răzgandit repede rusinată că n-am văzut de la început complexitatea şi perfecta alegere a gustului ca reacţie la proprietăţile estetice ale obiectelor. De ce? Pentru că gustul, spre deosebire de văz cere un contact direct. Dacă pentru a vedea  trebuie să stau la distanţă, în cazul gustului ca şi al experientei estetice e nevoie de imediateţe senzorială. Şi gustul estetic nu poate exista de la distanţă ba mai mult, ca o deosebire de tactil, e necesară şi o parcurgere a unui traseu comun. Comun cu tine ca individualitate, mai mult decat înţelegerea intelectuală. Un alt lucru important la gustul estetic este manifestarea lui fără o gândire prealabilă. Ideea de gust e evident o metaforă. La mijlocul sec XVIII, termenul capată pertinenţă în desemnarea unor noi facultăţi aptă să distingă frumosul de urât şi să sesizeze prin sentimentul nemijlocit regulile unei asemenea separări. Începând cu reprezentarea unei asemenea facultăţi intram în universul esteticii moderne.*

Am vorbit şi despre FRUMOS, şi de perceptia frumosului în cazul omului modern. Acel moment de îndepartare de la clasic provoaca naşterea esteticii ca disciplină filozofică  tocmai pentru ca frumosul este considerat în termeni de gust. Odată cu naşterea gustului, antica filosofie a gustului, antica filosofie a artei cedeză locul unei teorii a subiectivităţii. Această mutaţie ce duce la apariţia a 2 probleme decisive pentru înţelegerea culturii moderne:

1. problema iraţionalizării frumosului

2. problema comunicării.La nici una nu stam bine, dar stam altfel dacă le înţelegem importanţa.

Gusturile se discută. Gustul descoperă. Gustul cunoaşte.

PS: sa nu va aud cu expresia: gusturile nu se discută, pentru că nu voi fi atat de blandă ca Nietzsche care zice: „gusturile nu se discuta, însa toată ziua asta facem”, în darâmarea acestei expresii proaste.

*aceeaşi materie preferată: estetica, prof. gaie

Am vorbit despre frumos şi nu am dat nici o alternativă pentru situaţiile în care îl folosim greşit. E mult mai usor cand stii ce altceva poate fi. Am învăţat că o alternativă este sublimul. Am învaţat că arta e formată din frumos, sublim, tragic si comic (ultimele doua referidu-se mai mult la artele vorbite decat la cele vizuale) Sublimul este categoria fundamentală pentru modernitate. Astfel ne e mai clar sa distingem frumosul de ceea ce ni se părea că este frumos, în schimb un stiutor îl va încadra fără probleme la sublim. Exista 3 tipuri de sublim: -sublimul retoric-sublimul religios.-sublimul psihologic.

In cadrul sublimului retoric, Longinus (autor antic, care scrie primul tratat despre sublim in sec I sau II) surprinde clar ideea de sublim, ca fiind un răspuns potrivnic raţionamentului absolut în cunoaştere.Vrei sa deosebesti frumosul de nonfrumos?Uite nişte paşi ai sublimului:

• Extaz (estetic)
• Fascinaţie
• Înălţare
• Admiraţie
• Uimire
• Mirare
• Teamă
• Frică
• Spaimă
• Groază

Sublimul e trecerea de la  mirare la groază apoi la extaz, cu sau fara paşii intermediari.*

Prof.Gaie, Estetica  

 Frumosul omului modern incepe cu: imi place mie. Dar asta e o “abordare de piata”* vad o varza: imi place, e frumoasa. Vad o telenovela: e frumoasa. Imi place. Vad o femeie: e frumoasa. E frumoasa, e cool, e mishto, e super. Astea n-au nici o legatura cu frumosul scos din piata si asezat la locul lui, in contextul unei culturi europene, caci in acest context am dezbatut problema. Daca omul modern tinde sa transforme in frumos tot ce ii place inseamna ca frumosul devine universal. Si daca universalitatea frumosului exista, atunci n-ar mai trebui folosit cuvantul. Totala subiectivizare (universalizand, paradoxal) te face penibil. E ca si cum ai spune in fata unui tablou: e materie, e inventie…etc. atat de vag sa fie frumosul?In schimb frumosul apare prima data ca si concept in Grecia antica sub cuvantul: KALOS…atunci toata lumea stia ce e frumosul, de ce? Pentru ca acesta urma niste canoane. O Madona era frumoasa daca urma niste proportii, o lucrare era frumoasa daca era compusa armonios si solid, un imparat era ales doar daca era fara cusur.  Michelangelo considera arta ca pe o stiinta exacta, iar pe el nu un inovator. El ti-ar spune acum de ce e frumoasa o lucrare de-a lui. Iti va spune ce linii de compozitie a urmat…vei sti ca geniul a mers la sigur. La Frumosul pe care il manuia cu precizie. Ne intreba profesorul azi ce simtim cand privim o lucrare de-a lui Rafael si ce simtim cand privim un Kandinsky (pot spune si picasso, ca tot nu e clasic). Si avea dreptate: Rafael iti induce o stare de liniste spre deosebire de Picasso care te trimite in mijlocul unei furtuni. Arta nu e sinonima cu frumosul. O felie din arta e frumos. Restul e altceva (as putea spune ca e Sublimul, Tragicul sau Comicul)

Vreau sa invat ce e frumosul…si atunci cand privesc doua tablouri sa stiu exact: asta e frumos. Chiar daca cealalta imi place. Nu e rusine sa-mi placa ceva nonfrumos. E tragic insa cand nu stiu spune ce este frumosul, pentru ca desi suntem oameni moderni si ai voie sa spui ce vrei.

Pentru mine, FRUMOSUL nu va incepe de acum inainte cu: mie imi place.

*d-nul profesor: Gaie, materia: Estetica

l-am vizitat vineri. am mai trecut prin cluj, dar ajungeam tot luni si marti. zile in care e inchis. insa a meritat asteptarea. Are cea mai mare colectie de Grigorescu din tara. L-am descoperit ca portretist si sunt incantata. Cu mult Stefan Luchian, putin Ion Andreescu, Tonitza, Pallady, Aman..

m-a lasat sa intru GRATIS pentru ca s-a prins ca studiez arte, desi nu aveam vreun act la mine sa-i demonstrez. si in muzee nu-mi place sa intru gratuit. am platit biletul verisoarei mele…

pana la sala Luchian am dat de o supraveghetoare tare draguta…si mi-a facut placere s-o ascult, pacat ca era platita doar sa priveasca pentru ca stia o intreaga istorie despre fiecare lucrare.

 daca vroiam sa fac o poza costa 10 ron, iar un album impecabil cu majoritatea lucrarilor era 15 ron. am ales albumul.

Muzeul National de Arta Cluj merita vizitat!

am invatat ca intr-o pictura centrul de interes se poate obtine in 3 feluri.

1. aglomerare de detalii
2. contrast cromatic (nu doar cel complementar)
3. folosirea culorilor primare (rosu, galben si albastru)

ultima mi-a parut o hoata. pt ca daca pentru primele 2 puncte ai de muncit, pentru asta poti lua culoare direct din tub (desi nu e indicat) si sa lasi o tusa fara noima.

si steagul nostru are toate cele trei culori de-odata. asta da centru de interes!